Ce este osmoza si prin ce se deosebeste de osmoza inversa?
Osmoza este un proces natural prin care un solvent – de regulă apa – trece printr-o membrană semipermeabilă dinspre zona cu concentrație mai mică de soluti̦i către zona cu concentrație mai mare. Acest fenomen echilibrează concentrațiile celor două soluții, conform definitiei din DEX. În natură, osmoza este esențială pentru hidratarea celulelor, absorbția nutrienților și multe procese biologice fundamentale.
Osmoza inversă este procesul tehnic prin care acest mecanism natural este răsturnat. Prin aplicarea unei presiuni ridicate asupra apei nefiltrate (care conține săruri, minerale, metale grele, bacterii și compuși organici), moleculele de apă sunt forțate să treacă prin membrana semipermeabilă spre zona cu concentrație scăzută, reținând impuritățile pe cealaltă parte. Astfel, osmoza inversă produce apă extrem de purificată, cu un grad ridicat de demineralizare.
De ce avem nevoie de osmoza inversa?
Osmoza inversă este una dintre cele mai eficiente tehnologii disponibile pentru purificarea apei potabile. Membrana utilizată are o finețe de filtrare de aproximativ 0,0001 microni, ceea ce permite reținerea unei game extrem de largi de contaminanți. În procesul de filtrare sunt îndepărtate particulele solide, reziduurile organice, metalele grele, nitrații, pesticidele, bacteriile, virusurile și compușii chimici nocivi.
Printre elementele filtrate prin osmoza inversă se numără:
- sarea (cloruri și sodiu)
- magneziul
- fierul
- calciul
- plumbul
- fluorul
- mercurul
- clorul și compușii clorurați
Pe măsură ce membrana filtrează apa, impuritățile rămân pe o parte a acesteia. Pentru a proteja funcționarea corectă, sistemul de osmoză inversă efectuează o spălare continuă (flush). În mod standard, aproximativ 30% din apă devine apă pură, în timp ce 70% reprezintă apă reziduală care evacuează depunerile spre canalizare.
In ce situatii este recomandata osmoza inversa?
Osmoza inversă este recomandată în special atunci când analiza apei efectuată într-un laborator acreditat arată prezența unor contaminanți ce depășesc limitele legale sau valorile recomandate pentru consumul uman. Printre aceștia se numără:
- bacterii (E.coli, coliformi etc.)
- alge
- fungi
- paraziți microscopici
- metale precum cupru, plumb, arsen, cadmiu
- poluanți chimici (nitriți, nitrați, pesticide, VOC-uri)
De asemenea, osmoza inversă este recomandată în zonele cu apă dură, pentru protejarea electrocasnicelor și reducerea depunerilor de calcar, dar și în gospodăriile unde se dorește o apă cu gust neutru, lipsită de miros și impurități.
In ce situatii nu este recomandata osmoza inversa?
Deși osmoza inversă oferă o apă foarte pură, acest proces elimină nu doar substanțele nocive, ci și mineralele benefice precum calciul și magneziul. Din acest motiv, apa rezultată poate deveni prea demineralizată pentru consum regulat fără remineralizare. Soluția recomandată este instalarea unui cartuș de remineralizare sau completarea necesarului de minerale prin alimentație corespunzătoare.
Totodată, osmoza inversă nu este indicată:
- în situațiile în care apa are presiune foarte scăzută (este necesar un booster)
- în gospodăriile unde se dorește păstrarea mineralelor naturale
- pentru instalații industriale unde este necesară apă cu conductivitate specifică