Centrala Termica pe Gaz

O Centrala Termica pe Gaz. Poza 43

Combustibilul folosit este de obicei gazul natural, dar exista constructii care utilizeaza combustibil lichid (GPL). Pot fi cu camera de ardere deschisa sau inchisa (etansa). In ultimul timp sunt realizate sub forma cazanelor cu condensare, care au performante superioare. Prepararea apei calde de consum se poate face in momentul cererii (instantaneu), sau in prealabil (cu acumulare). De obicei sunt montate in interiorul cladirilor, dar pot fi montate si in exterior.

Centralele termice de perete produc agent termic (format din apa si, eventual, antigel) destinat incalzirii, cu o presiune de cel mult 6 bar si o temperatura de cel mult 95°C. Randamentul lor termic brut trebuie sa fie de cel putin 90 % in cazul centralelor fara condensare (cele cu condensare au randament termic brut superior).

Centrala este formata in principiu dintr-o carcasa fixata pe perete, in care se gasesc: un arzator, o camera de ardere, un sistem de evacuare a gazelor arse, un schimbator de caldura principal, o pompa de circulatie, un sistem de preparare a apei calde de consum, un robinet cu trei cai, un vas de expansiune, armaturi (supape, robinete de umplere, golire si aerisire), senzori si electronica de comanda.

Din punct de vedere al prepararii apei calde de consum (apa calda menajera, apa calda sanitara) ele pot fi cu prepararea instantanee a apei sau cu acumulare (cu prepararea apei in prealabil). Prepararea apei calde de consum se face cu ajutorul agentului termic produs de centrala.

In cazul prepararii instantanee apa calda este produsa in momentul aparitiei cererii de consum. Prepararea se face comutand agentul termic de la instalatia de incalzire la un schimbator de caldura cu placi. Corelarea fluxului termic necesar producerii apei calde cu cel produs prin ardere este dificila. Exista doua solutii:

Se opteaza pentru un debit de apa fix (cat curge la un robinet) cu o diferenta de temperatura fixa, caz in care automatizarea arzatorului este simpla, dar centrala nu este flexibila la cererea de apa calda: poate servi doar un robinet, care nu poate avea debit mic, nu se poate face economie de apa calda. Solutia este insa ieftina.

Se opteaza pentru flexibilitate, ceea ce necesita modularea flacarii (reglarea puterii flacarii prin cantitatile de gaz si aer introduse in camera de ardere), ceea ce conduce la o solutie mai scumpa.

In cazul prepararii apei calde in prealabil, aceasta se face intr-un vas, incalzit de agentul termic. Solutia este flexibila, simpla, dar mai voluminoasa si mai scumpa, datorita vasului de acumulare. In plus, din vasul de acumulare caldura se pierde putin cate putin in mediul ambiant, asa ca centrala consuma combustibil si in absenta solicitarii de apa calda.

Din punct de vedere al tirajului, centralele de perete pot fi cu tiraj natural sau fortat. In cazul celor cu tiraj natural (zise si cu arzator cu aer autoaspirat) aerul necesar arderii este preluat la fel ca la o soba obisnuita, din incinta in care se afla centrala, iar gazele de ardere sunt evacuate in exterior printr-un cos de fum, cu ajutorul tirajului realizat de acesta. Camera de ardere este deschisa, adica comunica cu incinta in care este amplasata centrala. Centralele cu tiraj natural sunt mai simple, mai fiabile, mai silentioase si mai ieftine, insa pot fi amplasate doar in spatii care indeplinesc conditii foarte restrictive.

La centralele cu tiraj fortat (zise si cu arzator cu aer insuflat sau cu arzator cu introducere fortata a aerului), tirajul este realizat de un ventilator incorporat. In acest caz aerul necesar arderii este preluat din exteriorul incintei in care este montata centrala, iar gazele produse prin ardere sunt evacuate tot in exterior, de obicei prin racorduri concentrice (cos ventuza). Camera de ardere este inchisa (etansa), adica nu comunica cu incinta in care este montata centrala. Ventilatorul este o componenta suplimentara, care scumpeste constructia si care se poate defecta destul de usor. Conditiile de amplasare ale centralei sunt insa mult mai putin restrictive.